m-am trezit în zori cu dorința de a fi iubita unui bărbat care plânge. era un fel de cruzime pe care nu o puteam stăpâni. apoi foarte repede lumina a rotunjit lucrurile lăsându-le gravide și portocalii. o rază mi-a tăiat gândul în două.


am dansat în holul central sub luminator acolo de unde poți coborî în spirală până în iad. am dansat fără frică. știam că de undeva mă privești ca pe o iubită pierdută.


nu s-a băgat nimeni cu targa să scoată și ziua asta. străluceam amenințătoare ca o lamă de oțel în lumină. cine s-ar tăia de bunăvoie în strigătul meu. cine?


am încercat să nu mă opresc. dar se pornise un plâns de bărbat într-un salon din alt oraș. am ascultat un timp până ce el s-a transformat în ploaie. apoi am adormit pe podea sub luminatorul plin cu întuneric.