Balada pisicii de Nicolae Nicolae
( foarte mică selecție)

Pisica, spune-un manuscript
Ce vine din antichitate-
A fost cinstită în Egipt
De faraoni ca zeitate.

Esop și Krâlov, La Fontaine
Au pus-o-n fabule cu zel,
De-atunci sărmanul specimen
Aleargă dup-un șoricel.

Adesea toarce toropită
Când nu-i dispusă pentru sfadă,
Dar sare ca o dinamită
Când neatent o calci pe coadă.

E o felină-ascultătoare,
Și poți să-i dai tu orișicât,
Nu pleacă după rozătoare
Când are clopoței la gât.

De-ți taie calea vreo pisică-
Trimis cu treburi de stăpân-
Să nu te-ntorci din drum de frică,
Ci, fă un semn și scuipă-n sân.

Notă
Dialogurile și duelurile epigramatice care vor urma, sunt ținte de conjugare a noului univers peisagistic în formare.
Consilier de imagine al imperiului- Bunicul Agoniei.

Încheiere

Cu sloganul hopa, hopa
Hai cu toții la Atropa,
Să n-aveți nici o angoasă
La balada ei frumoasă.