canapeaua fină nu'i decât un scaun ruginit și rece..
sentimentul - praf lovit de vânt.. ca și rugina trece..
ea e noima ultimelor zile ale unui crud artist..
el - un păcat tentant, nedefinit și trist..

e un moment in care vocile se sinucid pentru că simțurile coincid..
..stânjeneala nu'și găsește locul, cârpele primordiale nu decid..
debutează poate unicul prilej de desfătare și candoare..
..pe care ea il aștepta de mult..e invelită in grandoare..

iși etalează cu rușine trupul gol, simțit deplin de palmele zugravului miop..
stimulată cu discreție de un fior prelins pe șoldul ei precum o dâră de sirop..
invelită'n catifea e pielea ce inebunește simțuri moi și pretențioase..
..e un creion ce prinde viață, rostul lui fiind să nască arte minuțioase..

il privește doar in ochi.. e fericit - vorbește mângâierea lui pe pielea ei..
il indeamnă s'o atingă.. și zâmbește, chiar de astea nu's in firea ei..
calcă pe dorință.. el e calm, atât de calm incât abia respiră..
..sau se bucură de liniște, fascinat intens că o admiră..

mâna lui pe trupul ei - creionul lui, desenul ei..
foaie albă invechită, incă mirosind a lemn de tei..
tremur in privirea lui intunecată, toate simțurile concentrate..
erotism schițat cu aur negru, feminism, pupile dilatate..
palme de artist timid, simțuri de bărbat cu doleanțe controlate..
material seducător, ușor amețitor - femeie cu emoții decoltate..

foșnetul creionului o gâdilă pe nervul care naște afecțiune..
freamătul discret il lămurește pe zugravul plin de atențiune..
poza creionată le zâmbește amândurora, și ii imbrățișează..
....................
eu tresar cu un creion in mână.. ea visează..