Urme…
Vorbe dulci, mângâieri false mi-au adus,
Lacrimi amare apoi, și pline de durere
De ce oare am crezut Doamne cu putere
În iubirea presupusă ce azi s-a dus
Împreună cu o inimă ce acum,
Nu e decât o urmă de tuș.
Amintirile mă dor, mai mult decât am presupus.
De ce am dat frâu liber sentimentelor mele?
De ce i-am dat inima să mi-o sferme?
De ce am crezut în iubirea ce mi-a adus doar neplăcere?
Și de ce Doamne, nu am ascultat de intuiția minții mele?
Am greșit
Iar acum am suferit.
Pentru un vis neîmplinit
Am rămas cu sufletul rănit.