gerul îngheață
liniștea apăsătoare
a straniei tenebre
ce-mi amorțește
visul

prin ochii de cristal ai lunei
pământul mi se deschide
o mare de argint

bătrânul nuc
își înalță rugăciunea spre cer
prin crengile înghețate
golașe

străzile orașului
sub ochi felinarelor
galbene
văgăune pustii
al sufletului meu
rătăcit printre clădirile
de plumb
a orașului înghețat
fantomatic

în imensitatea iernii
doar eu