Micuț, ridat, bătrân,
bătrân cât Universul
cu ochii albaștri
precum diminețile senine de vară
m-ai pătruns cu privirea
plimbându-mă astfel
prin eternul prezent
prin galaxii, planete și sori
prin univers și universuri
prin trecutul și viitorul planetei
ce se întalnesc în eternul prezent
și se atrag asemeni magnetului
cu fierul.
o călatorie de ani lumina,
petrecută într-o clipă
ș-atunci când am înțeles,
când inima mea a perceput
iubirea incomensurabilă
și cunoașterea tuturor lucrurilor
ordinea și legile divine.
Dorința mea de a
rămâne acolo
a devenit de nestavilit
iar Tu, cu o voce blândă și bună, mi-ai spus:
ai să-ți amintești totul când va fi vremea
aducându-mă astfel la realitatea pamânteană
dându-mi seama imediat că am uitat totul
precum eroii din basme
ce trec prin râul uitarii,
dar ,a rămas totuși ceva...
amintirea iubirii, emoțiile și energia
informația vieții - din acele dimensiuni
puterea de a re-creea cu acele energii
în ființa mea și în viul vieții
bucuria și pacea eternă.
Lumină manifestată printr-un bătrân țaran- nea Ion
Nea Ioane, îți multumesc.