A căutat o viață-ntreagă
Să fie și el
ÃŽmplinit
Și, de se poate, să-nțeleagă
Unde merge așa
Grăbit.
A ajutat pe nevoiași,
Pe cei cu mintea
De copil
Și a tocmit meseriași
Să le ridice
Un azil.
Și când bătrân ajunse el,
Aproape orb
Și chiar senil
Cu suflet negru ca de corb
Tembel,
Intră în propriu lui azil.