agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-05 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
M-am refugiat în vocea explozivă a unei femei nervoase
când argumentele nu mai însemnau nimic ci doar acceptarea stării de fapt. Oamenii se plictisesc repede și renunță, nepăsarea îi călește în abordări subiective, nu-i interesează dacă nu-i afectează rezultatul. Nu vreau să fiu în mijlocul evenimentelor prefer să aștept să se cearnă lucrurile, femeile sunt un fel de termometre ale fierberii și apoi se lasă seduse de sfârșitul neprevăzut, eu le iubesc așa cum sunt și împrumut din nonșalanța lor. Nu mă voi război cu ele niciodată, mai bine le apropii pe rând cu recunoașterea inițiativei consecvente de a controla subiectul și mă hrănesc din voluptatea lor până devin atât de flexibile ca pisicile noaptea.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité