Suie, suie tot mai sus,
Ciufulit și indispus,
Un gândac cu mustăcioare,
Spre un miez dulceag de floare.

Și-a sucit un picioruș,
Iar un țep ca un țăruș,
Îl agață de-o șosetă
Și cade cu-o piruetă.

Sub un brusture semeÈ›,
GreieruÈ™ zurliu, glumeÈ›,
Cu fălcuțele bondoace,
Șade tolănit în pace.

Spre cărare, în trifoi,
Rătăcit e Oac-Broscoi,
Căci sări trestia-naltă,
Pân* s-a depărtat de baltă.

Pâș, pâș, pâș cu mare zor,
Parcă ar avea motor;
Furnicel fuge, suspină,
Că-și pierdu bobu-n grădină.

Alături, pe un mohor,
Un bondar grăsuț, sonor,
Se foiește și icnește
Că locul nu își găsește.

Harnică, cu zbor grăbit,
Albinuța i-a vorbit,
Îi dă sfat să strângă hrană,
Să nu șadă de pomană.

Este cald, senin, frumos,
A trecut frigul spăimos.
Și-n decorul de afară,
Râd cireșele din vară.