Destinul e un drum sau... poate mersul
ce-ți folosește pașii, o cale de urmat
sau... poate spațiul realității concentrat
în trupul tău.

Destinul poate fi repartizarea morții
pe ore și pe trupuri, lactee căi ce cad,
în fața ta, din timpul stabilit
în locuri stabilite,

de ce, Doamne, ai ales să-ți sapi orbite
aicea pe Pământ și ochii în ele să ne pui?
Ce-ai vrut să vezi cu noi
și ce nu vrei să spui?

E drumul tău mișcarea în care folosești
trupuri în loc de pași,
de ce-ai pornit prin noi, de ce ne lași,
în urma Ta, așa cum ne-ai găsit?