soare afara... in vazduh, si in fereastra
cand ma plimbam printre atatea regrete,
fixam atunci, din ochi perdeaua albastra
si ma pierdeam de tine sau... de alte fete...

iar un amurg atat de tarziu in toamna,
presarase in calea mea atatea umbre...
cand plecase din iatac o alta doamna...
si fruntea-mi tremura in ganduri sumbre...

si parca totul se umpluse de rugina,
cand altadata se pierdea in inflorire...
atat de calma toamna, fara pic de vina...
pe sufletul meu pusese stapanire...