despre îmblânzitori și neîmplinirile tale

(La ora 18, Victor Brauner mi-a spus: ochii și limbile se deșurubează cu delicatețe, totul se păstrează peste noapte în paharul cu apă (pisica nu are voie să dea târcoale paharului). La ora 18.03, eu l-am întrebat: ce este noaptea? cine este pisica nopții? cine este cine?)



am fost acolo doar pentru a vedea
icoana cortexului evreica nemuritoare din vopsele
tensiune pineală
pământ ce iluminează blândul sephirot


diferența de temperatură dintre două dialecte
cu care cele două limbi ale șarpelui te îmblânzesc
sexual


nu femeie sau bărbat cât obiect semantic invizibil
care crește în tine hipnotic
precum o gaură neagră
dincolo mai intens decât aici
ești nefiind, mai mult decât nu ești
tu tragi limitele de coamă și cerșești contur

femeia din tine luptă cu bărbatul din tine
ei încleștați cu falange de oțel se bat pentru fotoliile fierbinți din uterul tău
din atriile tale
și pentru suitele tahicardice
o încrâncenare ce te epuizează euharistic
deschizi gura și înghiți bucata de pâine uscată
ce alunecă pe gât trece zidul în laringe și cântă
un șarpe divin te sterilizează cu evangheliile fiirii
lovești în tine cu plânsul bici și te zbați pentru fiecare îmblânzire
om ou în tăcerea stinsă salivă sânge supus


nu mă vezi eu sunt eu sunt eu sunt picăturile ce curg pe fața ta
atunci când renunți și te predai
atunci când el îți taie un sân o felie de măr verde
atunci când te lepezi de el de ea și clepsidra se întoarce
lumea se strecoară în pâlnia minții tale
nu vezi nimic dar știi că aparții cuiva
din fiecare abstracțiune țâșnește un izvor
sorbit cu sete de cele două limbi de rece de cald

nu de foame vei muri nu de șarpe nu de entropie
cât de nemiloasa trecere prin tine a cercului ce nu se închide