oricât m-aș strădui
nu mai pot să aud liniștea
ce se zbate între noi,
printre noi... se ascunde
acel ceva searbăd și lânced...
monștrii, ca niște larve
se lasă peste suflete
și le-nghit încet,
nu mai rămâne nimic
decât liniștea aceea
searbădă și enervantă,
înceată și arogantă...