Mi-s mâinile căuș și sufletul deschis,
după-al tău chip mă caut chiar și-n vis.
Mi-i viața grea și inima amară,
Mă plâng pe mine și pe tine deoseamă.
Mi-s împietrit într-un tablou pieziș,
Ce-și caută urmarea afară, în pietriș.
Mă doare gândul, pana, călimara,
Mă doare noaptea grea,
Mă doare seara.
De dimineață mă trezesc învins,
renasc la prânz, mă chinui iar în vis.

La tine vin ca la un ceai de plante,
Și-aștept zadarnic (uneori îmi pare),
al liniștii miros, a nopții desfătare.
Nu-ți cer palate sufletești, ci sâmburi
Să pot să-i rasădesc ca într-un joc cu îngeri,
Să pot să sper la raza de lumină,
S-aștept iubirea ce-ar putea să vină
Să mor și să renasc,
Să pot iubi în doi,
Și așteparea ta să-mi fie
O lungă, grea, fierbinte nebunie.