te iubesc desi mi-e teama
de-ntuneric ce ma cheama,
de prea multa linistire
fara rod, fara iubire,
moarte grea, de buna seama...

cheama rugul prins de floare
si mi-l fa spanzuratoare,
te aseaza peste toate
inger alb si-atuncea poate
va fi toamna roditoare...

fara stoarsa ta lumina
viata-mi trista si velina
s-ar tot duce nicaieri,
nu tu soare, nu tu veri,
te iubesc...asa straina...