Aș vrea să simt pietrele
când se iubesc
să aud secunda cum moare
doar astfel mai am o șansă
la naștere
Nu îmi arunc nebunia la câini
nici lumii nu-i spun zvâcnirea
în noaptea aceasta sunt
gunoier fără stăpân
Aruncă-mi un cuvânt!
târzii sunt toate,
toate sunt pământ
în sufletu-mi tăcut

Aruncă-mi-te tu!