Iar m-a chemat bunica să mă vadă, cică i-e dor de mine. Mă duc, ce dracu să fac, altfel mă sună noaptea. În mod normal eu spun “Alo!” de 2 ori. Ea mă ascultă dezgustată. Eu zic: “Bunică, tu ești?”. Ea închide. O dată m-a sunat când eram beat, i-am spus ceva de străbunica și atunci mi-a răspuns sec: “Sunt vecinul de la 2, închide-ți robineții boule, că iar m-ai inundat.”
Așadar cumpăr o ciocolată și un suc și mă duc ca Scufița Roșie la bunicuța. Sun la interfon. După 3 minute se aude un urlet disperat:
- Cine-i?!!
- Eu sunt.
- Cine-i?!!
- Ștefan.
- N-aud domnule. Cine ești?
Strig ca un dement în stradă.
- Ștefan, Ștefan!!!
Un adolescent iese la geam: “Tu ești Gicu?!”. La vederea mea se enervează: „Ce urli așa, prostule?”
Îmi sare țandăra:
- Poate „ce urlați așa, prostule”?!
- Da? Ești șmecher? Îți arunc un lighean în cap.
- Vreau s-o văd și pe asta!
O văd după 5 secunde. Avea apa pregătită măgarul. Strig:
- Când te-oi prinde, știu unde stai, jigodie!
Din interfon:
- Ce-ai spus?
- Nu cu tine bunică!
- Pleacă porcule, că chem poliția!
Disperat, urlu ca la porțile Sucevei:
- Deschide, sunt eu! Ștefaaan!
O babă chioară iese în balcon.
- Te-ai întors dragă? De 40 de ani te aștept.
- Doamna Barbu, intrați în casă, nu eu v-am lăsat la biserică.
- Așa spuneți toți. (și intră în casă)
Schimb tactica. Mă duc în spatele blocului. Bunica stă la parter. Încep să arunc cu pietricele în geam. La geam apare cea mai tâmpită pisică din lume și mă privește holbată, parcă a văzut un extraterestru. Apare și bunica cu o mătură în mână și la fel de holbată. Deschide nervoasă geamul. Pisica sare în stradă. Bunica urlă: „Pisi!”. Fug în stradă după pisică, un polițist fluieră, doi taximetriști strigă la mine, n-am vreme să le răspund dar le fac cu mâna. Un semn.
Pisica se avântă spre râu, taximetriștii se avântă spre mine. Plonjez în noroi și prind pisica de coadă. Taximetriștilor le place pesemne rugby-ul deoarece provoacă imediat o grămadă absolut neordonată din care mă scoate polițistul cu fluierături insistente după câteva minute bune.
Mă târăsc spre bunica. Îi întind prin geam animalul holbat.
- (bunica) Pisi drag! Lasă mâna aia murdară, deschide gurița.
- (mâța) Miau!
- (către mine) Ești cerșetor, mă? Stai să-ți dau un leu.
- (rupt) Sunt nepo…, sunt nepotul tău,… Ștefan.
- Vai nepoate bine îți șade, iar te-ai fi îmbătat azi noapte ca un porc. Ai dormit în șanț așa-i?
- Nu-mi deschizi, totuși?
- Păi ce nu te duci să suni la interfon?
Mă duc și sun. Pauză. Sunt convins că ea crede că mi-a deschis, de fapt și-a stins lumina la bucătărie. Nu mai am putere. Mă târăsc până la unul dintre taximetriștii atacatori care foarte amabil mă duce la spital. Profesionist.
După o lună ajung acasă și primul telefon este de la bunica:
- Dar pe la mine nu știi să mai treci nepoate? Rușine să-ți fie!
Și iar mă sună noaptea.