Era o de lucru perfectă pentru contemplat nori, verificat frunți în oglindă și eventual... evadat în natură. Așa m-am trezit într-o mașină condusă de un individ cu privire de poet și puls de cascador. Nu-l cunoșteam, dar acceptasem drumul cu aceeași inocență cu care iei bomboane de la un vecin suspect.
Conducea calm, aproape plictisit. Dacă drumul ar fi fost un covor roșu, el l-ar fi ignorat cu aceeași nonșalanță. Eu îmi pregăteam aparatele foto, visând la peisaje rustice și fluturi fericiți, nicidecum la un thriller cu elemente de comedie neagră.
— Aș pleca! zise el din senin, ca un poet inspirat de parbriz.
— Unde să pleci? întreb, începând să bănuiesc că nu vorbim despre un city break în Sibiu.
— Am fost în Germania. Nemții? Blegi! Cred orice poveste! Iar pe net sunt ninja, frate. Bolnavi, conturi, donații... eu fac magie digitală, le dai și lor un leu și ești înger în acte!
Tușesc. Din indignare morală, dar și din cauza țigării aprinse cu eleganță de circar al șoferului. Aerul din mașină devenise vintage. Deschide geamul cu un gest teatral, dar țigara rămâne lipită de el ca o iubită încăpățânată.
Țigara, sătulă de viață, sare pe bancheta din spate și aterizează într-o cutie neagră. Din cutie... scoate un pistol. Da, un pistol! Negru, lucios, de parcă fusese lustruit cu lac de lux.
— Îl vezi? Cât îmi dai pe el?
— Îți dau un like și o poză pe Instagram, îi zic, încercând să maschez tremurul palmelor.
— Nu-i glumă! E pentru un gangster local. Am livrări, prietene!
Mă gândesc dacă gangsterul local e cumva moș Gheorghe cu gâștele sau tanti Lenuța cu găina jupuită pe trotuar. Între timp, mașina virează brusc, de parcă fuge dintr-o relație toxică, și se oprește într-o claie de fân cu eleganța unei pisici căzute în cada plină.
Gâștele sar în aer ca niște dansatoare de balet speriate, iar câțiva localnici ies cu priviri de Sherlock Holmes după două beri.
— Ce s-a întâmplat?
— Nimic, am căutat umbră, zice el cu calmul unui yoghin în vacanță.
Pe fundal, gâștele protestează. Se pare că tocmai le stricasem parada de duminică. Oamenii le adună înapoi în curte cu ușurința cu care bagi pisica sub pat când vin musafirii.
Eu încerc să scap de paiele prinse în păr și în demnitate. El, absent ca un gând plecat în Hawaii, studiază pistolul. Desface încărcătorul, verifică piedica, face testul cu ochiul stâng. Pare convins că ar putea repara și o navă spațială, dacă e cazul.
— Ține mâinile pe volan! îi zic cu vocea unui suflet în pragul iluminării spirituale.
— Stai calm, sunt un as al volanului!
Zbang! Intrăm pe un drum de țară, neasfaltat, bătătorit de capre, visuri spulberate și un tractor ușor abandonat. Civilizația rămâne în spate, în timp ce noi ne apropiem vertiginos de un final neașteptat. Din spate se apropie un autovehicul care intra brusc în spatele mașinii noastre. Zgâlțâindu-ne puternic și aruncându-ne în mijlocul șoselei. Șoferul meu cel viteaz în panică aruncă pistolul exact în mijlocul gârlei de pe marginea drumului. Se aude un foc de armă apoi pistolul este înghițit de apă.Ca și cum focul ar fi împuscat norii începe sa plouă. Din barul alăturat drumului ies doi cetățeni.
- Marin hai bă ca am scapăt și de ziua asta de muncă, plouă!
Marin numărând mărunțișul răspândit pe drum își puse cazmaua pe umăr.
-Băi și aveam o poftă de lucru de nu știu ce să pun în gură de foame. Hai să bem!