- Ce Dumnezeu !… murmură individul de la volanul unui Audi A8 – ultimul răcnet în materie. Brusc, ochelarii de soare îi deveniseră incomozi și asta după ce, doar cu câteva clipe în urmă îi pusese la ochi aproape în același timp când începuse și melodia “ Born to be wild ” ce îi indusese o dispoziție de zile mari.
În mod cert, nu greșise, era pe drumul cel bun, hărțile fiind cât se poate de clare în acest sens. Și totuși... de unde or fi apărut serpentinele ce sfredeleau parcă muntele din fața sa ?!
Aprinse luminile și rulă urcând șerpuitor, din ce în ce mai precaut.
- Asta-i culmea ! ...
Și chiar era !
Ajunsese la capătul urcușului, unde, pe un soi de platou, ceața luase parcă locul aerului. Siluete întunecate – probabil pini, gândi el, se ghiceau peste tot în jurul său – un coșmar pe care ți l-ai refuza chiar și în somn...
Frână neliniștit.
Privi peste umăr dar nu găsi de cuviință că ceea ce vedea avea darul de a-l încuraja să se întoarcă. De fapt...Era otova,ca o monedă cu fețe identice care însă, era deocamdată în aer. Trebuia să ia o decizie și după multe ezitări, începu să conducă la limita relanti-ului, tatonând șoseaua ce abia se mai ghicea în față.
Câteva sute de metri mai târziu frână ,de data aceasta atât de brusc , încât simți solicitarea centurii de siguranță în coșul pieptului.
Atenție Vamă ! părea că strigă semnul aparent suspendat de pe marginea drumului căci stâlpul de susținere nu se vedea oricum !
“ Vamă? Ce ... ”dar însuși gândul îi deveni imponderabil, la vedera luminilor galbene de avertizare ce pulsau ritmic în ceața întunecoasă, adeverindu-i că ajunsese... “ Da, este o vamă.”
Demară iar și se opri în fața barierei scrutând până la lacrimi, în direcția ghișeului alăturat...
- Bună ziua ! Vă rog să prezentați documentele la control ! tună șfichiuitor o voce care părea că aparține totuși umbrei căzută parcă din cer în dreptul geamului său.
“ Ziuă pe naiba iar despre bună... ce să mai vorbim. ”
A coborât geamul și i-a întins circumspect actele.
- Vă rog să coborâți din mașină și să deschideți portbagajul ! șuieră vag amenințător umbra care făcuse deja, un pas în spate.
Coborî, mișcările sale fiind oarecum în reluare și se îndreptă spre spatele mașinii unde făcu ceea ce i se ceruse.
- Aveți ceva de declarat ?
“ Da, roata de rezervă, trusa de scule, un cric telesco... ” – Cred că observați că...
- Nu v-aș sfătui să îmi răspundeți...“ “ cum să mă exprim mai bine să mă fac înțeles” ”...în pripă !Gândiți-vă bine !
Tăcerea care se așternuse era la concurență acerbă cu ceața din ce în ce mai deasă, sporind astfel, cumva, distanța dintre el și vameș.
- Nu vă supărați, ce vamă este asta ?! Cred... cred că am greșit drumul...
- Conform legii, marfa a cărei valoare de achiziție depășește posibilitățile cumpărătorului ...Să știți că nu sunt pus aici întâmplător și am de gând să îmi fac datoria până la capăt ! se apropie deodată de el . Deci...aveți ceva de declarat ?
Ochii pătrunzători care îl fixau acum concentric din cele două orbite mari aflate imediat sub umbra cozorocului unei caschete bizare cu șnur împletit auriu , cum nu mai văzuse încă , ei bine , ochii aceia îl făcură să-i alunece privirea spre rictusul buzelor ce nu promiteau nimic bun...
- Și încă ceva...în caz că îți vor trece astfel de idei năstrușnice prin cap...la Vama asta, șpaga are picioarele scurte și de lut deja crăpat.
- Nu am nimic de declarat, poate doar dacă vreți să știți ce am pe suflet, căzură ușor ironic vorbele sale pornite parcă într-o călătorie lungă către vameș.
- De fapt, asta-i tot ce contează...Cel puțin pentru mine!...
“ Tipu-i lunatic !...Ce naiba vrea de la mine ?!? Ceva nu-i în regulă...”
- Ascultați, sunt un om normal, ce păcatele mele vreți de la mine ? Lucrez la o mare companie ...cumva...trebuie să recunosc, necazurile din ultima vreme m-au făcut să fiu mai înțelegător cu alții și mai împăcat cu mine însumi... “ Ce Dumnezeu...” Am învățat să iert altuia ceea ce oricând pot greși la rândul meu, iar visele... da am și eu ca tot omul vise ...ei bine visele mele au aripile poleite în aur...Cred....de fapt, sunt sigur...simt că trebuie să mai amân o vreme punerea lor în aplicare. Mi s-a spus că nu este momentul acum să...
- Da , tocmai aici este problema...Vedeți ? zâmbi neașteptat de șăgalnic vameșul, aurul acesta trebuie să-l vămuiesc corespunzător ! Acum ați înțeles ?
Privi plin de stupoare cum funcționarul completa sârguincios tipizatul și auzi clinchetul unei ștampile aplicate, lucru care îi confirmă că acesta a terminat.
- Vă rog să semnați!...Aici, în stânga...
- Nu înțeleg...
- Nici nu trebuie...cel puțin , nu acum...Vă rog totuși să semnați !...... Mulțumesc.
Puteți pleca ! Vă doresc o zi însorită în continuare !
“ Ce...parcă se ridică barier...Întotdeauna mi-a plăcut mirosul de pin...De unde vine lumina asta puternică...”
......................................................................
În fața sa observă în ultima clipă TIR-ul imens care semnaliza frenetic cu faza lungă în urlet de sirenă sfâșietoare...Cu un ultim reflex, redresă violent mașina pe sensul său de mers în timp ce un strop înghețat de sudoare își crease deja matcă în șanțul din lungul șirei spinării.
Cu inima galopând, opri mașina în prima parcare , savurând – ca niciodată – imaginea oferită de acul vitezometrului care zăcea acum îngropat în dreptul cifrei zero...
- Ce Dumnezeu !... La naiba ! Asta nu s-a întâmplat !...
Înfrigurat, se scotoci prin buzunare după acte, dar nu le găsi nicăieri. Se dădu jos aplecându-se apoi în spațiul strâmt dintre volan și scaunul din față. Drace , nu sunt nicăieri !
Încă confuz, vru să se urce înapoi, când, privirile i se opriră alb pe bancheta din spate ,unde, într-o evidentă ordine, actele sale stăteau pe o chitanță aurie împăturită în patru.
“ Proces verbal...
Subsemnatul...declar pe propria-mi răspundere, următoarele :
În data de ....
s-au constatat următoarele: ....
Conform Legii numărul...aliniatul patrusprezece...
Taxele prevăzute se vor aplica în conformitate cu Legislația în vigoare, DOAR la termenul stabilit de El...
În caz de sustragere de la achitarea prezentei taxe sau de abatere de la cele declarate mai sus... Pentru conformitate,... ”.
......................................................................
“ Totuși, ochelarii ăștia de soare sunt super !”.
Mașina rula acum cu viteza legală, iar în urma sa, primele acorduri din “ Like a prayer ”, se împleticeau cu fumul albăstrui cu nuanțe aurii, cufundându-se în liniștea serii de vară care se lăsa ușor, ușor, peste fire.