GOL DE SEMNIFICAÞII, Jean-Pierre Caths mergea pe cheiul râului cu ochii pironiți la trei metri în față, printre oamenii care își făceau obișnuita plimbare de seară. Nimeni dintre acești oameni nu-l lua în seamă, ba chiar treceau prin el fără probleme, ca printr-o hologramă. Sunt greu de descris gândurile lui Caths în acele momente, dacă ele existau. Fumul țigării se ridica din pipa abătută, în mâna abatelui. Acesta, un om corupt și plin de vicii, ne ținea tuturor o pledoarie despre virtute și despre menirea de a fi întru Domnu. De unde naiba o mai scosese și pe-asta? Era un foarte priceput orator, la seminar avusese zece la retorică, de altfel singura materie pe care o îndrăgise.
Un ascultător aruncă spre el un ou clocit care i se sparse de frunte, dar prelatul scoase o batistă și se șterse cu demnitate. Totuși mirosul dăinui peste timp marcându-i personalitatea. Îl declararăm martir și un sculptor îi ridică o statuie în mijlocul orașului. Nu știu de ce atâta efort financiar la urma urmei.
Femeia se opri din mers și mă întrebă cât e ceasul, așa de curiozitate, adăugă ea.
-Trei și un sfert,răspunsei intimidat de privirea ei provocatoare.
-Și nu vrei să o facem în seara asta?
Nu știui ce să răspund, îmi programasem altceva pentru seara respectivă.
-Ce?
-Un meci de golf la lumina reflectoarelor cu bunul meu prieten Jean- Pierre Caths.
-E ca și rezolvat. Bunul tău prieten este gol de semnificații, așa că nu mai există.
-Dar, doamnă, și misterele? Enigmele? nici ele nu au o semnificaț și totuși există.
-Așadar preferi să joci golf cu o enigmă decât să-ți petreci seara cu mine.
Eram într-adevăr în dilemă. Femeia aceasta mă atrăgea întru-câtva, mai ales că era blondă și cu ochii albaștri. Banal, toți adaugă, atunci când spun blondă, ochii albaștri sau invers. Eram prin urmare atras de banalități. Voi alege enigma, insolitul, golul de semnificații. Uneori ceea ce ni se pare gol de semnificații se dovedește a fi foarte bogat în ele ori chiar lipsa semnificațiilor poate însemna ceva ca, de exemplu, enigmă ori mister. Deci Jean-Pierre Caths nu era gol de semnificații, el era o enigmă. În plus, mersul clătinat ne duce cu gândul la un om beat.
(Cyril Rictus nu m-a văzut intrând în hotel)
Femeia se depărtă salutându-mă politicos preocupată de toaleta ei. Ba chiar primise un apel pe celular și îmi mulțumi pentru că îi spusesem cât este ceasul. Total inoportun continuai drumul și mă prăbușii de pe terasa clădirii izbindu-mă de pavajul străzii încinse de soarele fierbinte de decembrie. În Australia e cald tot timpul.
Abatele își suflă nasul și își continuă perorația. Deja câțiva bărbați adormiseră în picioare, iar o femeie chiar pe scaun. Un lăstun zbură la joasă înălțime și un ghicitor prezent la conferință prezise un an ploios. A doua zi chiar plouă. Semnele naturii. E clar, porcul umblă cu paiul în gură-ninge etc.
Abatele trase din pipă cu poftă și un copil își aprinse o țigară cu marihuana.
Centurionul ordonă soldaților să atace fortăreața. O mare greșeală, restul legiunii se afla la vreo sută de mii de pași în urmă și nu putea interveni.
-Centurio, nos aggredi non bene est, inquit miles quidam. Necabimur frustra.
-Tace, legionari!
Tacuit legionarius et omnes ab hostibus interfecti sunt.
Se mai întâmplă. Nu este pentru prima dată când dăm în istorie peste legiuni întregi de eroi cinstiți cum se cuvine. Și Jean-Pierre Caths fusese un erou cândva. El, cu statura lui impozantă, cu nasul acvilin și ochii pătrunzători, el înspăimântase pe turci la Lepanto numai dintr-o privire. Îl sunai ca să stabilim miza jocului. Nu era acasă. Rătăcea năuc pe cheiul rîului, gol de semnificații. Mama avea obiceiul prostesc uneori să-mi dea de mâncare când nu-mi era foame. Astfel ajunsei în scurtă vreme un adevărat Obelix al vremurilor noastre. Ba chiar și vin îmi dădea la masă, un vin alb de roșioară pe care îl beam cu sete, mă îmbătam și începeam să urlu prin curte ca turbat. Est modus in rebus, mi fili, îmi zicea ea privindu-mă mustrător, te omne bibere non oportebat quod dedi vinum. Întotdeauna îmi dădea mai mult decât puteam bea fără să mă îmbăt și niciodată nu știam când să mă opresc. Era o metodă pedagogică pe care o folosea ca să mă învețe cum să mă descurc în viață, însă nu a reușit niciodată în demersul său.
În sala de conferință se făcuse extrem de cald și abatele transpira tot. Hainele îi erau ude leoarcă și la picioare i se formase o baltă destul de adâncă, din care pornea un pârâiaș, alimentat în continuu de afluenți , înspre sală. Fără să fie îngrijorați că vor fi inundați (alții ar fi intrat în panică), bărbați și femei dormeau duși în picioare și pe scaune. Visele evoluau indescifrabile, pline de semnificații secunde, în timp ce Jean-Pierre Caths mergea bălăbănindu-se pe cheiul râului cu ochii pironiți la trei metri în față, printre mulțimea care-și făcea obișnuita plimbare de seară.