|
Biografie Mihaela Micu
In locul biografiei unei persoane, as vrea sa arat caracterul animalului meu de companie.
Ghemotoc
Să mă prezint... Ghemotoc, îmi pare bine de cunoștiință. Presupun că vă sună cunoscut numele de „Real” ? Deci trec peste orice descriere. Ceea ce nu știți voi este că, până nu demult, acolo a fost casa mea, o mare înghesuială unde am trăit cu frații și surorile mele, sau cel puțin asta îmi place să cred. În fine... lume multă, mâncare puțină, libertate redusă, iar despre dreptul la exprimarea propriei opinii nici nu mai încape vorbă. Toate astea până când i s-a năzărit unei fete să facă o vizită la căminul numărul 10, destinația Craiova, cartier Lăpuș, și văzând niște tizi de- ai mei, i-a venit straucita idee, ei și bunei sale colege de cameră, și prietenă...(spiritul_liber), să mă adopte pe mine.
Nu vă spun cum, lăsându-vă pe voi să ghiciți. Așa am devenit „ șoricelul de bibliotecă ” , știu, nici eu nu cred asta, dar voi... Agitat la început, speriat de necunoscut, dar cu o personalitate puternică, am ajuns aici de unde vă vorbesc acum. Și e foarte bine. Fără îngrămădeală, multă mâncare, liberă exprimare, prea multă chiar, și mai ales... iubire. Să trecem momentan, peste faptul că anumite persoane nu m-au acceptat la început, dar au ajuns să mă iubească acum, și trec peste faptul că unii mă strigă : „ batjocoră ”, „ favoritul meu ” (sarcastic, bineînțeles), „șobo”, etc.
Să știți că primesc și alintări din dragoste: „ nenorocit mic” ( asta când alerg prin toată camera și spiritul_liber vrea neapărat să îmi amintească că totul are o limită), „ pramatie” ( da... mai rod și eu un pantof, o mușama, cablul de la televizor, de la internet, și alte câteva nimicuri... Ce să fac? Sunt în creștere dințișorii mei, ca și mine, de altfel. Hei, am aproape 2 ani, ce știți voi...), „ șocâte”, „bestie nenorocită” ... Am uitat să menționez că nu a fost foarte greu să descopăr toate trucurile posibile și imposibile pentru evadarea mea de zi cu zi din mica mea locuință. Dar totul este posibil și niciodată să nu spui niciodată. Acesta este sfatul meu pentru voi, să nu renunțați niciodată. La nimic și, mai ales, la pantofii cu toc, pe care eu mă urc și mă dau „la vale” , ca pe topogan... Și în care, ce-i drept,câteodată mai înfig câte -un dințișor...
|
Texte Recomandate
