Pagina: 2 : 1
Caldura mare
:
Proză 2004-10-27 (12108 afişări)
Cantec studentesc
:
Poezie 2005-03-29 (9611 afişări)
Cănuță, om sucit
:
Proză 2006-06-27 (14836 afişări)
Cochetarie
:
Poezie 2008-02-03 (6083 afişări)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
Scenariu 2005-05-19 (10058 afişări)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
Poezie 2009-05-12 (5054 afişări)
Cum să înțeleg țăranii
:
Proză 2005-06-11 (8820 afişări)
Cum stăm…..
:
Proză 2005-08-25 (6770 afişări)
D-l Goe
:
Proză 2002-09-23 (27573 afişări)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
Poezie 2006-06-27 (8526 afişări)
Da... nebun!
:
Poezie 2009-04-20 (8209 afişări)
De ce?
:
Poezie 2005-08-21 (7518 afişări)
Discreție
:
Poezie 2009-04-14 (6475 afişări)
Doamna cu evantai
: Epigrama
Personale 2003-01-15 (10294 afişări)
Elegie
:
Poezie 2002-09-27 (7286 afişări)
Epigrame
:
Poezie 2009-04-15 (5774 afişări)
Erato, scapă-mă!
:
Poezie 2009-04-15 (5101 afişări)
Excelsior
:
Poezie 2008-02-03 (5297 afişări)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
Poezie 2002-11-27 (20280 afişări)
Filozoful Blagomirea
:
Poezie 2009-04-25 (4896 afişări)
Idilă
:
Poezie 2005-10-07 (22515 afişări)
Jertfe patriotice
:
Proză 2005-05-24 (6473 afişări)
Justiția română
:
Proză 2005-06-07 (6737 afişări)
Justiție
:
Proză 2004-11-07 (13993 afişări)
La moși…
:
Proză 2005-06-20 (10084 afişări)
Lanțul slăbiciunilor
:
Proză 2004-11-07 (14771 afişări)
Magnum Mophtologicum
:
Poezie 2009-05-07 (4572 afişări)
Mitică
:
Proză 2005-06-12 (6859 afişări)
Moftangii
:
Proză 2005-05-20 (8009 afişări)
Moșii
:
Proză 2005-06-08 (13086 afişări)
Norocul și Mintea
:
Proză 2005-08-22 (25004 afişări)
O scrisoare pierdută
:
Scenariu 2004-11-07 (16355 afişări)
O zi solemnă
:
Proză 2005-06-15 (7935 afişări)
O, Nirvana!
:
Poezie 2010-03-07 (4929 afişări)
Oda
:
Poezie 2005-05-20 (7511 afişări)
Pe oceanul vremii
:
Poezie 2005-06-27 (6872 afişări)
Politică
:
Proză 2005-05-21 (6412 afişări)
Proces Verbal
:
Proză 2005-05-28 (8975 afişări)
Ruga spiritistului
:
Poezie 2008-02-03 (5377 afişări)
Se poate glumi?
:
Proză 2011-03-18 (9640 afişări)
Semnul
:
Poezie 2005-07-13 (8145 afişări)
Situațiunea
:
Proză 2005-06-24 (7585 afişări)
Sonet brutal
:
Poezie 2009-05-01 (4793 afişări)
Telegrame
:
Proză 2005-05-26 (10915 afişări)
Triumful talentului...
:
Proză 2005-06-27 (7992 afişări)
Ultima oră!...
:
Proză 2005-07-01 (6441 afişări)
Un pedagog de școală nouă
:
Proză 2005-05-22 (41200 afişări)
Unui poetastru
:
Poezie 2009-04-15 (4935 afişări)
Urgent
:
Proză 2005-06-05 (9420 afişări)
Pagina: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografie Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
Texte Recomandate
